Modernizarea centrului Galațiului cu dale cenușii, care s-au ”ciobit” la nici un an de la montare, continuă cu atacul distrugător la parcul Eminescu. Cu bani luați dintr-un împrumut bancar de 100 de milioane de lei, pe care gălățenii îl vor plăti vreo 30 de ani, acest băiat de cartier, parașutat de forțe oculte primar al urbei prăfuită de la Dunăre, ne propune, pentru început, înălțarea gardului ce înconjoară parcul. Peste zidul deja existent, care ar fi trebuit să dispară în cazul unui parc public, constructorul a venit cu un gard metalic de prost gust. Genialul gard metalic cu țepi, un fel de ”au pus cătușe florilor” (Fernando Arrabal), apare după ce constructorii și-au făcut organizarea de șantier înconjurând statuia lui Eminescu cu un alt gard metalic. Astfel, filosofii de la Primăria Galați ne aruncă într-un butoi de simboluri chiar înainte de apariția ”mobilerului” de prost gust din parcul gândit de băiatul de cartier Ionuț Pucheanu, băncuțe și coșuri de gunoi descrise deja în contractul municipalității. Modernizarea parcului, încă nefinalizată, este întregită de dispariția prin tăiere a unor tei sănătoși, aflați în apropierea terasei cârciumii ce a aparținut soției ex-primarului Marius Stan.
Cu toate că a avut la îndemână proiectul de modernizare a parcului Eminescu, conceput de sculptorul Virgil Panaite, care a fost înregistrat acum vreo 14 ani de Consiliul Local Galați, primarul nu a avut prezența de spirit să se ”inspire” din el măcar în ceea ce privește deschiderea ce ar fi dat-o zonei prin renunțarea la gardul de zid.
Întregul concept al artistului plastic se raportează la statuia poetului nepereche. Fântâna arteziană din lacul mare sugerează floarea de tei pe care o iubea nespus Eminescu, iar grupul statuar din lacul mic te duce cu gândul la îmbrățișarea dintre Eminescu și Veronica Micle. Fântânile arteziene mici, sculptate în piatră și inox, așezate în punctele nodale ale parcului, cu havuzurile de 2-3 metri, sugerează elemente din poezia lui Eminescu sau din cultura națională. Vazele pentru flori, sculptate în piatră, organizează spațiile verzi pe colțuri sau în punctele axiale, iar jardinierele sunt plasate în colțurile ascuțite ale parcelelor verzi. Scaunele, și ele sculptate în piatră, sunt în grupuri de trei sau patru, sugerând familia (mama, tata și copiii). Rotonda de la statuia poetului este bordată de un grup statuar, cei 12 Apostoli. Desființarea gardului din jurul actualului parc transformă zona într-un concept de piață publică formată împreună cu imobilele vechi din jur, element arhitectonic pe care Galațiul nu îl deține. Până și dizgrațioasa clădire răsărită pe fostul WC public a fost adaptată parcului și își va schimba destinația în bibliotecă, sală de conferințe și cofetărie-cafenea.
S.Ț.
