Liceul Vasile Alecsandri ar putea fi brandul și motorul Galațiului. Instituția de învățământ a dat, fără dubii, cei mai valoroși cetățeni ai portului dunărean. Din păcate, în cei 150 de ani de existență a școlii, cei mai mulți leveiști de valoare și-au găsit norocul pe alte meleaguri. Altfel, Galațiul n-ar fi ajuns în situația cenușie de acum.
Oxfordul dunărean, cum frumos a fost numit actualul Colegiu Național Vasile Alecsandri, a reprezentat și reprezintă o stare de spirit. Cu mândria de a fi leveist sau de a avea acel LVA, deci o identitate spirituală, gălățenii au trecut mai ușor prin perioada comunistă. De 150 de ani, sistemul de referință al portului fost de aprigi negustori și apoi de meșteri siderurgi a rămas Liceul Vasile Alecsandri. De aici au plecat în cele patru zări gălățenii ale căror nume sunt pe buzele tuturor.
Profesorii și elevii care au creat istoria de 150 de ani a redutei spiritului gălățean n-au fost îngeri. Au fost oameni cu calități și defecte. Marea știință a dascălilor a fost aceea că au reușit să imprime o emulație marca LVA în actul de educare a elevilor.
Acum, când politizarea excesivă a pătruns în toate domeniile, ar fi păcat să se piardă spiritul celei mai valoroase instituții a Galațiului, oraș muncitoresc care încă nu s-a scuturat de particula ”roșu”.
Mândria de a fi leveist trebuie preluată, măcar acum, la 150 de ani de existență, de toți cetățenii portului dunărean, cei care au marele privilegiul să aibă un Colegiu Național Vasile Alecsandri. Și aceasta trebuie să se reflecte în grija pe care o au față de tot ceea ce înseamnă orașul lor.
S.Ț.
