Dezindustrializarea Galațiului: Elnav i-a scăpat din gheare lui Chelu în pliscul lui Manglea

   Fosta "Întreprindere Navală de Elice și Piese Turnate din Fontă" (INETOF) a fost înființată în anii '70 cu scopul de a asigura industriei navale românești componente produse în ţară. Asta, din dorinţa de a reduce importurile, accentul fiind pus pe producţia elicelor, chiar și pentru petroliere de 150.000 tdw. Inițial, a funcționat ca o secție a fostei IMNG (actuala Menarom), iar ulterior de sine stătătoare. În 1978 a fost produsă prima elice la INETOF, în urma unor investiții considerabile în tehnologie japoneză de ultimă oră la acea vreme, inclusiv o maşină cu comandă program pe modele tridimensionale. În paralel, întreprinderea deținea o oţelărie şi o forjă pentru realizarea altor piese destinate industriei navale, fiind o adevărată emblemă a economiei gălățene.

   La începutul anilor '90, INETOF avea peste o mie de salariați, iar reorganizarea, din martie 1991 – conform HG nr. 520/15.02.1991 – o transformă în noua societate pe acțiuni Elnav. Cum necum, SIF Moldova, fond de investiții penetrat de defunctul Cătălin Chelu, ajunge în posesia a 58% din acțiunile Elnav, ceilalți acționari de la începuturile privatizării companiei fiind APAPS (40%) și micii "cuponari". Firma se străduia să supraviețuiască în noile condiții ale economiei de piață,  în situația în care SIF Moldova și devoratorul de firme Chelu nu aveau nici cea mică preocupare legată de retehnologizare. În 2004, APAPS se desparte de pachetul minoritar de acțiuni, acesta ajungând în posesia firmei Nicorex SRL, controlată de Gheorghe Mardare și Ion Panaghia, iar doi ani mai târziu, ultimul vinde acțiunile către Metal Grup Industrie, grup de firme deținut de Corneliu Mangalea, supranumit Manglea. Celălalt asociat, Mardare, a contestat de-a lungul timpului această controversată vânzare a acțiunilor, însă DNA și instanțele de judecată au fost de altă părere. Între timp, Mangalea achiziționase și pachetul majoritar de la SIF Moldova, ajungând să dețină, în 2006, peste 98% din Elnav. 

   Acesta a fost, de altfel, ultimul an în care Elnav a înregistrat profit (cca 2,8 milioane lei noi), dar numărul angajaților era deja sub 200 de persoane. Iar pasiunile lui Mangalea erau legate de cum îi va fi rambursat TVA, nicidecum de bunul mers al companiei. După ce a băgat pe gâtul uzinei de elice navale o serie de facturi legate de diverse prestații (întreținere și reparații) efectuate de Metal Grup Industrie în "scopuri" de TVA, asistăm și la fuziunea prin absorbție a Elnav cu Mehid SA, o altă uzină de tradiție a Galațiului ajunsă oale și ulcele. Asta a fost și soarta turnătoriei de aliaje neferoase de pe Calea Prutului nr. 11. Cu datorii uriașe la bănci și la fisc, Elnav intră în procedura de insolvență în anul 2009, moment la care fabricarea elicelor navale era deja o amintire, utilajele ajungând la fier vechi. În 2014, conform ultimelor date contabile, cei doi salariați pe care îi mai are în scripte Elnav au "realizat" o pierdere de peste 1,3 milioane lei. Societatea mai deține active imobilizate, în valoare de peste 42 de milioane lei, probabil aflate în atenția doritorilor de chilipiruri imobiliare, dar prezintă și datorii de aproape 34,5 milioane de lei.  

    George Marinescu

Adaugă comentariu

Codul de securitate