Patrimoniul cultural al Galaţiului este distrus prin „tehnica bidinelei”

      Patrimoniul cultural al Galaţiului este supus unei distrugeri lente, a cărui principală cauză este nepriceperea celor ce conduc oraşul şi cred că restaurarea unui monument se rezumă la dat cu bidineaua. Aşa s-a ajuns ca două statui din marmură de Carrara, realizate de sculptorul Frederic Stork, să fie „restaurate” prin vopsire cu bidineaua, ca statuia lui Eminescu să fie în pragul dezintegrării, iar Casa Memorială Hortensia Papadat Bengescu să arate ca o vilă din Pipera, cu termopane PVC, ţiglă metalică şi pereţi portocalii.

  

   SOS pentru salvarea statuilor oraşului

   Cel care a întreprins mai multe demersuri pentru salvarea statuilor de foarte mare valoare artistică este graficianul Gheorghe Andreescu, muzeograf la Muzeul de Arte Vizuale Galaţi. El este îngrijorat cel mai mult de starea în care se găsesc cele trei statui realizate în urmă cu un secol de renumitul sculptor Frederic Storck: statuia lui Mihai Eminescu, din parcul central, şi statuile „Industria” şi „Agricultura”, de pe faţada Palatului Prefecturii: „Două lucruri trebuie salvate la Galaţi, cele două statui realizate de Frederic Storck, amplasate pe faţada Palatului Prefecturii şi statuia lui Eminescu, afectată de intemperii, îngheţ, dezgheţ, precipitaţii”, spune Andreescu.

  

   Centenarul uitat sub presiunea listelor USL şi sondajelor PDL

   Statuia lui Mihai Eminescu a fost dezvelită, în parcul din centrul oraşului, pe 16 octombrie 1911. Era prima staruie ridicată în memoria poetului naţional şi meritul le aparţine gălăţenilor, Statuia, realizată de Frederic Storck, a fost ridicată în baza unei subscripţii publice iniţiate de publicistul C Botez. La dezvelirea statuii, au fost prezenţi Nicolae Iorga, Dimitrie Anghel şi I A Bassarabescu, iar Alexandru Vlahuţă le-a transmis gălăţenilor o scrisoare de mulţumire pentru gestul lor. Peste câteva zile se împlineşte un secol de la acest eveniment, dar edilii, care ar trebui să marcheze printr-un eveniment aniversarea acestor 100 de ani, nu au timp de aşa ceva, fiind ocupaţi până peste cap cu listele USL şi procentele în sondaje ale PDL.

  

   Statuia lui Eminescu, în pragul dezintegrării

   Urmarea directă a nepăsării edililor este faptul că statuia lui Eminescu se degradează de la an la an, iar punctul de vedere al specialiştilor este ignorat. „Eu m-am adresat Direcţiei de Patrimoniu din Primărie, am făcut şi un proiect, pentru că statuia lui Eminescu mai rezistă un an, doi, trei, după care se va dezintegra de la bază. Nu ştiu dacă aţi văzut lucrarea de aproape şi să observaţi că este crăpată, este afectată foarte grav din punct de vedere structural”, spune Gheorghe Andreescu. A contat probabil şi faptul că statuia a tot fost plimbată prin oraş. În urmă cu 40 de ani, era într-un parc desfiinţat la construirea magazinului Modern, apoi a fost mutată în Grădina Publică, iar în urmă cu 25 de ani a fost mutată din nou în Parcul Eminescu. Andreescu a propus realizarea unei replici a statuii, care să fie expusă în parcul central, iar statuia să fie expusă într-un spaţiu închis, la muzeu, unde să nu mai fie supusă intemperiilor. Proiectul său nu a fost luat în calcul, deşi, în toate ţările europene, există o astfel de practică.

  

   Apocalipsa după Necula

   Alte două statui, realizate de Frederic Storck, „Industria” şi „Agricultura”, instalate în 1906 pe faţada Palatului Prefecturii sunt distruse de nepriceperea celor care au realizat proiectul restaurării, din perioada 2004-2006. „Am făcut raport şi pentru statuile <<Industria>> şi <<Agricultura>>, amplasate pe Palatul Prefecturii, care sunt şi acum vopsite cu vinarom. Aceste statui sunt din marmură de Carrara, sunt sculptate de Frederic Storck, sunt opere de artă de o foarte mare valoare, dar nu s-a ţinut cont de opiniile specialiştilor, atunci când s-au restaurat. Chiar Palatul Prefecturii a fost restaurat după nu ştiu ce principii, probabil după ureche, pentru că s-au vopsit statuile şi a fost înlocuită cu betoane piatra de Dobrogea, care era în structura de rezistenţă a clădirii şi mergea până la 1-1,5 m deasupra nivelului zero. Au înlăturat piatra şi au pus beton”, s-a plâns Gheorghe Andreescu. La momentul începerii restaurărilor, când a fost aprobat proiectul, prefect era actualul senator PDL Marius Necula. Pixul lui a semnat ca statui de foarte mare valoare artistică, din marmură de Carrara, să fie văruite cu bidineaua!

  

   „Cocota” de la Nămoloasa

   Necula are şi discipoli, la Nămoloasa. Profesoara de limba română de la şcoala din sat, Doina Curelaru, a vopsit statuia Erolului de la 1916. I-a dat pe faţă cu vopsea bej, i-a desenat buzele cu roşu aprins, iar sprîncenele şi genele cu negru. A mai vopsit şi hainele, raniţa şi puşca Eroului de la 1916. Pentru că profesoara nu avea talent la desen, sprâncenele au ieşit strâmbe, iar privirile eroului sunt şaşii.

  

   Hortensia Papadat Bengescu, are „vilă de Pipera”

   Consproiect SA, institutul de proiectări al CJ Galaţi, a contribuit la distrugerea altui monument, Casa Memorială „Hortensia Papadat Bengescu”, de la Iveşti. Cei de la Consproiect se pricep doar la proiectări de vile, cum sunt cele din cartierul Arcaşilor, făcute după modelul vilelor din Pipera, cu termopane, gresie şi ţiglă metalică. Habar n-au că restaurarea presupune utilizarea unor materiale caracteristice unei epoci, cum a fost cazul clădirii Colegiului Pedagogic „C Negri”, unde acoperişul a fost restaurat cu ţiglă din ceramică. Casa memorială din Iveşti arăta, după restaurări, ca o banală vilă din Pipera, cu ţiglă metalică, termopane şi pereţi galbeni.                                                                  

   Sandu Pârvu

Adaugă comentariu

Codul de securitate