Indiferent cine va deveni noul primar al Galaţiului, un fapt este sigur: gălăţenii nu ies la vot şi aşteaptă ca o forţă ocultă să le rezolve toate problemele oraşului. Pe acest fond de neimplicare, pe la colţuri, precum babele ştirbe, gălăţenii se vaită de nenorocirea care s-a abătut tocmai asupra locului în care îşi duc ei viaţa.
Viaţa gălăţenilor este determinată, în majoritate, de activiştii de partid, care îşi votează tătucii, şi mai puţin de societatea civilă, adică de semenii lor care nu trăiesc din gargara politică. Urmarea acestui fenomen: nici politicienii nu se simt obligaţi să finalizeze promisiunile din campanie şi sunt mai înclinaţi să-şi „hrănească” aparatul de partid. Comoditatea gălăţenilor, care se manifestă din patru în patru ani, se transformă zilnic în indolenţă. Nu ieşim în stradă, dacă nu avem căldură sau apă rece în case. Nu folosim nicio modalitate de luptă a societăţii civile pentru a semnala administraţiei anomaliile din oraş. Parcă mai mult ca în alte locuri din ţara asta, gălăţenii se limitează la bârfa cu voce scăzută, asta ca să nu deranjeze pe cineva „de sus”, în lupta civică de zi cu zi.
În acestă situaţie, presa locală, şubrezită şi ea până la o iminentă dispariţie, a rămas singura formă a societăţii civile care mai funcţionează. Funcţionează curtată sau violată zilnic de politic. În rest, multă linişte vinovată.
Şi uite aşa, în municipiul Galaţi au ieşit la vot în jur de 40% dintre cetăţenii care ar fi trebuit să se prezinte la urne. Deci, gălăţenii pot legitima un primar cu o susţinere teoretică de puţin peste 10%.
S.Ţ.
