Dezindustrializarea Galațiului: Puii de  Avicola au fost omorâți de interese politice pesediste

   La data de 14 februarie 1970, prin HCM nr. 116, semnată de președintele Consiliului de Miniștri al României socialiste, Ilie Verdeț, se înființa la Galați IAS Avicola Galați, având ca obiect de activitate producerea, industrializarea şi livrarea cărnii de pasăre. Fermele erau extinse, deținând active atât la ieșirea din muncipiu, către comuna Vânători, cât și dincolo de aceasta, în apropiere de Pădurea Gârboavele. Producția era însemnată, fiind destinată inclusiv exporturilor în cadrul statelor CAER. Pe de altă parte, politica absurdă a regimului comunist în materie de alimentație publică îi determina pe angajații de atunci să recurgă la diverse trucuri pentru a scoate din ferme mult-dorita carne de pui și ouăle.

   După decembrie 1989, IAS-ul (al șaselea de profil din România) este reorganizat conform principiilor economiei de piață în SC Avicola SA, cu un capital social de 447.834 lei. Din nefericire, doar pe hârtie, pentru că în practică Avicola Galați nu a reușit să se descurce în hățișurile tranziției.

  Prima mutare neinspirată a fost includerea firmei în concernul Braigal, în anul 1994, alături de Insula Mare a Brăilei, Comsuin, Combavipor și Galco. Acest colos era considerat atunci singura formă adecvată de ființare și desfășurare a activității în condiții concurențiale și de profit. El nu a făcut însă decât să acumuleze datorii, din cauza numirilor politice (este suficient să amintim aici numele fostului director pus de PDSR, Ion Susanu, om cu probleme în justiție și fost candidat la Primăria Brăilei, în 1996), dar și datorită tărăgănărilor guvernamentale. În 1997, guvernul Ciorbea decide redivizarea Braigal, dar, deja Avicola acumulase datorii de 9,89 milioane de lei noi, la un capital social de numai 2,86 milioane de lei. Cum FPS deținea încă 70% din companie, restul fiind în posesia SIF Moldova, privatizarea părea să mai fie o soluție de salvare.

   Această variantă nu fost luată în calcul și a fost ales un surogat: închirierea în anul 1998 a unor active (ferme și hale) către consorțiul SIREG – SYGED, "spații necesare creșterii a 100.000 pui, în vederea comercializării lor pe piața din Galați". Chiriașii susțin efectuarea unor investiții de peste 400.000 de lei noi, dar sporirea unilaterală a cuantumului chiriei îi descurajează treptat.

   Și totuși, în 2001 apare un alt investitor. Dumitru Neculai (patronul grupului ALBO) a cumpărat pe nimic fostul sediu şi depozite frigorifice ale de pe acum falimentarei Avicola, unde, cu ajutorul finanţărilor SAPARD, ridică o fabrică de preparate din carne. Era însă prea târziu. Restul activității sucomba și în 2008 Avicola avea datorii la AVAS (preluate de la Banca Agricolă) de peste 1,25 milioane de dolari. Puțin mai târziu, printre delicatesele comercializate de ALBO regăsim "produse alimentare dăunătoare sănătăţii consumatorilor" (mai exact cu E-coli), după cum se arată într-un rechizitoriu al procurorilor DNA din anul 2011. Procesul intentat omului de afaceri nu este nici astăzi finalizat, dar pentru săracii pui de Avicola a fost deja prea mult. În prezent se tot caută on-line chiriași pentru halele dezafectate, dar firma a murit prin dizolvare cu lichidare și radiere încă 2012.

   George Marinescu   

 

 

Adaugă comentariu

Codul de securitate